Vioara lui Enescu

-Recital cameral-
în cadrul Festivalului Internațional „Leonard”, ediția a XX-a

prețul unui bilet

Prețul biletului

75,6 lei / 54 lei

La vioară:

GABRIEL CROITORU
Vioara GUARNERI DEL GESU – „CATEDRALA” (1731)

SIMINA CROITORU
Vioara PAUL KAUL (1931)

PAUL RĂDUCANU
Vioara PAUL KAUL (1930)

MIRCEA DUMITRESCU
Vioara PIERRE ȘI HIPPOLYTE SILVESTRE (1835)

La pian:

HORIA MIHAIL

POVESTEA VIORILOR LUI GEORGE ENESCU

Muzeul Naţional „George Enescu” păstrează cele patru viori care au răsunat sub arcuşul maestrului George Enescu, donate statului român de către soţia muzicianului, Maria Cantacuzino Enescu, odată cu înfiinţarea muzeului, în 1956. Aceste comori au acum o valoare inestimabilă nu numai prin calitatea lor de excepție dar și prin memoria artei violonistice a marelui interpret român, impregnată istoriei lor.

George Enescu a fost posesorul unei viori Stradivari (cel mai strălucit și mai scump constructor de viori din lume), dar a preferat un instrument Guarneri del Gesù din 1731, despre care afirma că „n-are poate o putere covârşitoare, în schimb are o mlădiere extraordinară care are darul să mă încălzească. Scoate vioara mea vibraţiuni cari corespund de minune stărilor mele sufleteşti.(…) Stradivarius l-aş putea compara cu o soprană lejeră, iar Guarnerius cu o mezzosoprană dramatică” (Rampa, 26 oct. 1931). Denumită „Catedrala”, vioara Guarnerius este cea mai valoroasă. Fabricată în anul 1731 de Giuseppe Guarneri (1698-1744), cunoscut şi sub numele del Gesù, unul dintre cei mai însemnaţi lutieri cremonezi, vioara poartă inscripţia celebrului ei făuritor. George Enescu se înscrie astfel, alături de Niccolò Paganini, Joseph Joachim, Henri Vieuxtemps, Eugène Ysaÿe, Fritz Kreisler, Jascha Heifetz, Isaac Stern, Yehudi Menuhin, Henryk Szeryng, în galeria marilor violonişti care, într- un moment al carierei lor, au deţinut un exemplar del Gesù.

După 1930, la Paris, George Enescu îl cunoaşte pe Paul Kaul, lutier francez care îi confecţionează o vioară admirabilă din punct de vedere al sunetului, dar şi al construcţiei. Maestrul este foarte mulţumit, afirmând că „e ceva mai mare şi mai uşoară pentru forţa mea”. În patrimoniul Muzeului George Enescu, există două asemenea instrumente, dintre care una poartă inscripţia Paul Kaul, Paris, 1931. Aceasta, denumită Modelul George Enescu a fost creată ca vioară personalizată, pornind de la dimensiunile și formatul mâinii stângi a marelui muzician.  De asemenea, Muzeul Naţional George Enescu deține încă o vioară Paul Kaul, datată 1930, care i-a aparținut lui George Enescu.

Un alt instrument care i-a aparţinut lui George Enescu este o vioară confecţionată de fraţii lyonezi Pierre şi Hippolyte Silvestre, un instrument remarcabil datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, ce este inscripţionat în latină cu următorul text: Petrus et Hipolitus fratres Silvestre fecerunt lugduni anno 1835.

În program:

Pablo de Sarasate – Melodii lăutărești
Henryk Wieniawski – Poloneza în re major
Camille Saint-Saëns – Introducere și Rondo Capriccioso
Pablo de Sarasate – Jota Navarra pentru 2 viori
George Enescu – Balada
Ciprian Porumbescu – Balada
Grigoraş Dinicu – Ciocârlia
Grigoraş Dinicu – Hora staccato
Grigoraș Dinicu – Hora mărțișorului

joi, 14 noiembrie 2024 @ 19:00
19:00 — 20:30 (1h 30′)

Sala de spectacole a teatrului

Detalii

Îți place? Partajează!