Vânzătorul de păsări
Operetă în 3 acte de Carl Zeller
Libretul Moritz West şi Ludwig Held
Versiunea românească de V. Timiş şi P. Andreescu
Dirijor:
ANDREAS SCHEIN
(Timișoara)
Regia artistică:
CRISTIAN MIHĂILESCU
Distribuția:
Adam // Adrian Mărginean
Cristina // Lorena Mărginean
Prințesa // Ana Băcanu
Weps // Constantin Lupu
Adelaida // Lăcrămioara Crihană
Stanislas // Tudorel State
Primarul Schnek // Dominic Cristea
Profesor Dolcini // Valentin Vasopol
Profesor Amorati // Bogdan Baicu
Ghizi // Mirela Stoica
Berta // Roxana Șelaru
Doamna // Nina Homner
Gustav // Gheorghe Racoviță
Orchestra, corul și baletul teatrului
Scenografia:
Bogdana Pascal
Coregrafia:
Mihai Mândruțiu
Dirijor cor:
Daniel Nistor
Asistent regie:
Adrian Mărginean
Asistent coregrafie:
Florentina Ștefan
Pregătirea muzicală:
Tatiana Zaharova-Ionașcu
Regia tehnică:
Tanța Micu
Sufleor:
Claudia Colceriu
Cuvântul directorului
În vara anului 1956, într-un articol în ziarul local „Viaţa nouă”, regizorul Paul Mihail Ionescu anunţa înfiinţarea Teatrului de Operetă şi Estradă la Galaţi, al treilea de acest gen din ţară la vremea respectivă şi proiectele repertoriale ale acestei noi instituţii, printre care se număra şi premiera operetei Vânzătorul de păsări de Carl Zeller.
În toamnă, opţiunile s-au modificat, dar astăzi la aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea teatrului nostru şi sărbătorirea a 125 de ani de la premiera celebrei operete, vă oferim dumneavoastră, stimaţi spectatori gălăţeni, bucuria întâlnirii cu această capodoperă a genului operetistic.
Povestea de dragoste dintre poştăriţa Cristinel şi Adam, vânzătorul de păsări, va prinde viaţă pe scena noastră în concepţia regizorală a maestrului Cristian Mihăilescu, un colaborator apropiat al teatrului nostru, care, cu arta sa excepţională, ştie să pună în valoare calităţile tinerei generaţii de artişti de astăzi.
Mulţumim şi adresăm calde felicitări celorlalţi realizatori de concepţie ai spectacolului, scenografa Bogdana Pascal, coregrafului Mihai Mândruţiu pentru minunatul spectacol realizat.
(Teodor Niță – Director general)
Cuvântul regizorului
Opereta este zâmbetul muzicii! Ascultaţi cum sună: O- pe-re- ta. Parcă te îndeamnă să dansezi, să cochetezi, să glumeşti. Câtă nevoie avem de operetă! Prinşi în preazilnicele noastre preocupări, uităm adesea să căutam seninul, frumosul, dragostea şi prietenia. La operetă dramele nu sunt chiar
…drame, lacrimile se zvântă repede pe obraz. Aşa dorim să fie şi spectacolul nostru.
Şi ce şansă avem! Muzica lui Carl Zeller curge din şlagăr în şlagăr. Se spune că după o reprezentaţie pleci cu o melodie în minte. După „Vânzătorul de păsări” ajungi acasă cu un potpuriu: arii, duete, momente de cor. Este apoi textul romatic dar şi plin de un haz irezistibil. Arabescurile desenate de balet te fac să pluteşti.
Aici, la Teatrul de Operă și Operetă din Galaţi, s-a mutat, cred, centrul de greutate a operetei în România. O echipă formidabilă cinsteşte, cum se cuvine, pe cel ce a rămas, până azi, Prinţul necontestat al operetei româneşti: Nae Leonard. Muzică, poezie, dans, decoruri şi costume pe măsură, toate puse în valoare de o distribuţie strălucitoare.
(Dr. Cristian Mihăilescu – Regizor artistic )
Cuvântul scenografului
Demersul colaborării pe care l-am parcurs în acest proiect a fost un drum nou, inspirat, presărat cu emoții și plin de întâlniri benefice cu echipa Teatrului Muzical „Nae Leonard”.
Atmosfera vizuală pe care mi-am imaginat-o ca ambient al Tirolului colorat și lipsit de griji, debordează în actul I prin explozia costumelor unicat, dar și prin folosirea acelor elemente specifice tiroleze care ne fac să visăm la Alpii însoriți, urmând ca, în actele II și III, registrul să devină ceva mai metaforic și sugerat, un cadru care să ofere spațiu de desfășurare intrigilor de la curte.
Când am început să lucrez cu maestrul Cristian Mihăilescu la „Vânzătorul de păsări”, invitație surprinzătoare și onorantă, unul dintre cuvintele-cheie pe care mi le-a spus despre această operetă savuroasă a fost: șampanie. Așadar, mi-a plăcut să-mi aduc contribuția la realizarea acestui spectacol acidulat, spumos, limpede și fin-aromat ca o șampanie, din care invităm pe toată lumea să se servească cu o cupă.
(Bogdana Pascal – Scenograf)
Cuvântul coregrafului
Colaborarea cu Teatrul Muzical Nae Leonard din Galaţi îmi face o adevărată plăcere, provocată de ambiţia acestui colectiv de a realiza spectacole de bună calitate. Publicul gălăţean va viziona un spectacol care sigur îi va merge la suflet.
Din suflet le doresc acestor artişti minunaţi mult succes!
(Mihai Mândruţiu – Coregraf)
Vânzătorul de păsări
Într-un mic sat pierdut printre crestele munţilor Tirolului, ajunge vestea că stăpânul moşiei, un prinţ, va sosi în curând pentru a lua parte la o partidă de vânătoare de mistreţi. Liniştea sătenilor este tulburată de acestă veste neaşteptată, deoarece vor trebui, pe lângă pregătirile de primire, să procure şi vânatul preferat care lipsea în regiunea lor.
Această situaţie va fi exploatată în folos propriu de administratorul domeniilor princiare, baronul Weps, care va stoarce bani pe seama naivității oamenilor dezolaţi că ţinutul lor n-are mistreţi. Pentru acest fapt, ei sunt amendaţi de hrăpăreţul baron, care are nevoie de cât mai mulţi bani să achite datoriile acumulate de nepotul său Stanislas, favoritul prinţesei, la jocul de cărţi. Weps este speriat de posibilitatea dezonoarei care ar putea întina imaginea familiei.
În sat îşi face apariţia şi prinţesa, costumată în ţărăncuţă, pentru a face o surpriză soţului.
Aceste frământări şi întâmplări care au tulburat viaţa liniştită a satului ating şi dragostea dintre Cristina, poştăriţa satului şi Adam, un tânăr tirolez vânzător de păsări. Frumoasa fată intenţionează să profite de venirea prinţului pentru a-i cere favoarea unei slujbe la palat pentru Adam, cu toate că acesta este împotrivă, considerând nedemn de el un astfel de serviciu. Cu toată împotrivirea lui Adam, fata aşteaptă momentul potrivit şi îşi pune în aplicare planul, oferind buchetul de flori, primit de la logodnicul său, lui Stanislas, care se dă drept prinţ şi intră cu el în pavilionul de vânătoare pentru a-i cere favoarea atât de mult dorită de ea.
Aflând că logodnica sa Cristina se află în pavilion împreună cu prinţul, Adam se năpusteşte cu intenţia de a-i aplica o lecţie. În calea sa se interpune însă o ţărancă necunoscută şi-i oferă un buchet de flori în locul celui pe care Cristina n-a ştiut să-l păstreze. Adam este foarte surprins, el se află într-o mare dilemă, întrucât în obiceiurile locului, buchetul oferit de o femeie unui bărbat simbolizează dorinţa de a-i deveni soţie. Dar înainte de a se putea hotărî asupra atitudinii sale, Adam o vede pe Cristina ieşind din pavilion cu numirea lui în funcţia de la palat, act semnat de Stanislas. Prinţesa intră în pavilion şi anunţă dispariţia prinţului, iar actul 1 se termină cu cearta dintre cei doi îndrăgostiţi.
Pentru a afla amănunte despre cele întâmplate în pavilion, prinţesa cere aducerea forţată a lui Adam la curte. Cristina, indignată, se prezintă şi ea la palat, încercând să-şi apere cinstea. Dându-şi seama de adevăr şi de nevinovăţia poştăriţei, prinţesa bănuieşte prezenţa unui impostor în toată această afacere şi caută mijloace pentru a-l descoperi.
În cadrul unei serate, Cristina urmăreşte pe toţi aceia care se perindă în faţa prinţesei şi în momentul când recunoaşte pe vinovat, ea sună dintr-un clopoţel. Prin acest aranjament se descoperă că Stanislas s-a substituit prinţului şi drept pedeapsă este obligat să se însoare cu fata pe care a compromis-o. Furioasă pe Adam pentru bănuiala nedreaptă, Cristinei nu-i surâde deloc această rezolvare, mai ales că-şi iubeşte logodnicul, însă Adam nu o crede şi, nervoasă, îi acordă mâna lui Stanislas.
Dar să nu uităm că Stanislas este favoritul prinţesei, care nu se îndură până la urmă să-l oblige la executarea pedepsei. Cu intenţia de a acoperi clevetirile ce circulau pe seama relaţiilor ei cu tânărul conte Stanislas, prinţesa îi comută „pedeapsa” în căsătoria cu o doamnă de la curte.
Odată cu această întorsătură se iscă un târg, privind noua partidă în perspectivă, care pe lângă bogăţia de ani mai prezintă şi cea a multor milioane. Weps nu pregetă să candideze în locul nepotului său.
Asistând la aceste meschine tocmeli şi combinaţii nedemne, Cristina dă dreptate celor susţinute de logodnicul ei că nu aceasta este lumea potrivită lor. Ei regretă toate cele întâmplate şi se împacă, hotărând să se căsătorească.
CARL ZELLER
La 19 iulie 1842 se naşte în casa unui medic din localitatea Sankt Peter in der Au, în Austria de Jos, micul Carl care va dovedi, în curând, aptitudini deosebite pentru muzică. Din fragedă copilărie, el cântă în corul capelei oraşului. Cu toate că, la insistenţele tatălui său, urmează studii juridice, totuşi el nu-şi neglijează înclinaţia naturală spre muzică. Studiază cu multă pasiune la Viena, sub îndrumarea renumitului organist Sechter. Datorită împrejurărilor, el îşi împarte viaţa între cariera de funcţionar şi cea de compozitor, ajungând să ocupe posturi importante, fiind numit chiar director al artelor frumoase în Ministerul Educaţiei.
Prima lucrare de mari proporţii cu care debutează în teatru este opera comică Gioconda, prezentată la Theater an der Wien, în 1876, fără prea mare succes.
Este epoca în care încep să se afirme compozitori de marcă ai genului: Strauss, Suppée, Millocker, ş.a.
După mai multe eşecuri, în 1891 înregistrează primul său mare succes cu Vânzătorul de păsări („Der Vogelhandler”), operetă în care compozitorul, după numeroase căutări, foloseşte teme de inspiraţie folclorică.
În general, muzica lui Carl Zeller se caracterizează prin originalitate, orchestraţie bine construită, sonoritate amplă, plină de cursivitate. Dintre toate lucrările scrise de el, doar Vânzătorul de păsări a putut rezista timpului.
Carl Zeller moare la 17 august 1898.
