Mam’zelle Nitouche
P R E M I E R Ă
OPERETA în 3 acte
de Florimond Ronger (Hervé)
Libretul: Henri Meilhac și Albert Millaud
Adaptare: Octavian Jighirgiu
Dirijor:
EUGEN DAN DRĂGOI
Regia:
OCTAVIAN JIGHIRGIU
D I S T R I B U Ț I A
Denise de Flavigny // Lorena Mărginean
Fernand de Champlâtreux // Florin Bobei / Adrian Mărginean
Célestin / Floridor // Tudorel State
Maica Directoarea // Florentina Soare
Colonel Chateau // Constantin Lupu
Directorul Teatrului // Sebastian Băncilă
Corinne // Lăcrămioara Crihană
Loriot // Ovidiu Ghioc
Regizorul / un soldat // Ionuț Strat
Flavigny // Marian Neculcia
Ursula // Adina Gurenciuc
Justine // Lenuța Bercaru
Sylvie // Elisabeta Barbu
Lydie // Florina Nistor
Jaques // George Apostolaghe
Gaston // Bogdan Baicu
Gustave // Adrian Țurcanu
Robert // Valentin Călin
Grădinarul // Elvis Butunoi
Elevele // Valeria Drăguș, Iustina Munteanu, Maria Nedelcuță
un mașinist // Constantin Such
Orchestra, corul și baletul Teatrului
Scenografia:
Ionuț Mitrofan
Coregrafia:
Gabriela Gegea
Video-concept:
Andrei Cozlac
Dirijor cor:
Daniel Nistor
Asistent regie:
Adrian Mărginean
Pregătirea muzicală:
Ciprian Oloi
Pregătire muzicală cor:
Georgiana Diaconescu
Regia tehnică:
Tanța Micu
Sufleor:
Claudia Colceriu
Sâmbătă, 18 februarie și duminică, 19 februarie, de la ora 18:30, celebrând împlinirea a 140 de ani de la premiera absolută, îndrăgita operetă Mam’zelle Nitouche, compusă de Florimond Ronger (Hervé), va fi readusă pe scena gălățeană, într-o versiune regizorală nou și originală, semnată de Octavian Jighirgiu, alături de o echipă de tineri interpreți talentați, coordonați muzical de maestrul Eugen Dan Drăgoi.
Decorurile, costumele și proiecțiile video, sugestiv concepute pentru a crea un plus de vibrație și profunzime, au fost realizate de scenograful Ionuț Mitrofan și video designerul Andrei Cozlac, iar coregrafia dinamică a maestrului de balet, Gabrielei Gegea, completează viziunea unei dimensiuni noi pentru spectatori, care vor pătrunde în complicatele, dar captivantele secrete ale culiselor unui teatru.
Actul I
Pensionul de măicuțe
Tânărul Célestin este maestru de cor și organist al pensionului de fete. Seară de seară, el se furișează la Teatrul Pontarcy, sub numele de Floridor, unde repetă, alături de artiști, opereta sa, „Babet et Cadet”, ce urmează să fie pusă în scenă. Colonelul Alfred Chateau Gibus, fratele maicii directoare, îi face o vizită acesteia la pension, propunându-i să o căsătorească pe Denise Flavigny, cea mai bună elevă, cu fiul unui prieten și tânăr locotenent în regimentul său, Fernand de Champlâtreux. Îi cere surorii sale să le aranjeze celor doi o întâlnire. După insistențe și motivată de o donație importantă oferită pensionului de către părinții celor doi, directoarea acceptă, dar cu o condiție: întâlnirea să se desfășoare după un paravan. Colonelul, deși însurat, îi mărturisește surorii sale, dragostea ce i-o poartă unei primadone, Corinne – artistă a Teatrului Pontarcy, pe care o suspectează că l-ar înșela cu Floridor, un artist al teatrului. La sfârșitul repetiției de cor, Denise rămâne singură cu Célestin pentru a repeta. Tânăra îi descoperise secretul maestrului de cor, găsindu-i partiturile pierdute ale operetei. Îi cere profesorului său să o ia și pe ea la premiera lucrării, căci învățase toate rolurile și iubea muzica, opereta și teatrul. Tânărul locotenent Champlâtreux, nu prea încântat de căsătoria silită, vine la pension să își cunoască viitoarea logodnică. Se întâlnește pe holurile instituției cu Célestin, un vechi prieten, iar astfel locotenentul descoperă secretul compozitorului de operete. Însoțită de Maica Director, Denise se întâlnește cu Champlâtreux, despărțiți de paravan. Îndrăgostită irevocabil de muzică, tânăra îi cântă, iar locotenentul rămâne fascinat de glasul acesteia. Maica îi comunică tinerei, dorința familiei sale de a se duce la Paris pentru a se căsători. Denise acceptă, cu condiția de a fi însoțită de Célestin. Cei doi plănuiesc plecarea la Paris după premiera operetei, din acea seară.
Actul II
Teatrul Pontarcy
În seara premierei, aplauzele curg furtunoase după finalul actului II. Corinne, actrița principală, primește numeroase buchete de flori pentru performanța interpretării sale. Toată lumea îl așteaptă nerăbdătoare pe autorul operetei. Ofițerii, printre care și locotenentul Champlâtreux, sosesc la teatru. Acesta le mărturisește camarazilor săi și colectivului artistic faptul că va pleca la Paris să se însoare. Denise se furișează în teatru. Îl întâlnește pe Champlâtreux, căreia îi mărturisește dragostea sa pentru muzică. De asemenea, îi povestește faptul că Floridor îi este profesor și că dintre toate elevele sale, pe ea o iubește cel mai mult. Corinne aude întreaga discuție și pleacă geloasă cu Colonelul, lăsând întreaga reprezentație fără actrița principală. Acompaniată de Champlâtreux, Denise intră în culise și salvează situația – o înlocuiește pe Corinne în actul final. Interpretarea acesteia a fost un succes răsunător. Tânărul locotenent se îndrăgostește de ea, dar Denise se pregătește să plece la Paris, cu Floridor.
Actul III
Cazarma militară și pensionul de măicuțe
Sărind pe fereastra teatrului, Denise și Floridor sunt arestați și duși la cazarmă. Ofițerii însă îi recunosc pe cei doi de la teatru și sărbătoresc succesul interpretei și al compozitorului. Dorind să-l revadă pe locotenent, Denise întârzie plecarea spre gară. Colonelul Chateau și Champlâtreux sosesc la cazarmă. Tânărul îi mărturisește superiorului său că nu vrea să se mai însoare, fiind îndrăgostit de cea care a interpretat rolul principal în actul final al operetei. Denise și Célestin se ascund, deghizându-se în soldați. Ajutați de Champlâtreux și caporalul Loriot, cei doi reușesc să fugă din regiment, fără să li se descopere adevărata identitate. Pierzând toate trenurile spre Paris, tânăra și profesorul său se întorc la pension și inventează o poveste, din care reiese faptul că tânăra nu dorește să se mărite cu cel propus de familia sa. Colonelul Chateau revine și el la mânăstire, anunțându-și sora că nici Champlâtreux nu vrea să se mai însoare, deoarece s-a îndrăgostit de o actriță. Denise află astfel că tânărul locotenent este cel cu care ar fi trebui să se căsătorească. Spre surprinderea tuturor, apare Louis de Flavigny, tatăl Denisei. Acesta a aflat că Champlâtreux nu e un ofițer neprihănit și interzice căsătoria lui cu fiica sa. Dar situația se lămurește, iar cei doi se căsătoresc, în ciuda protestelor domnului de Flavigny, iar în final, Denise se decide să își urmeze visul și să devină actriță.