La Calul Bălan
Operetă în două acte de Ralph Benatzky
Libretul de Hans Muller, după o piesă de Blumenthal şi Kadelburg.
Textul cântecelor: Robert Gilbert
Versiunea românească George Mihalache
Dirijor:
Eugen Dan Drăgoi
Regia artistică:
Migry Avram Nicolau
Refacere:
Teodor Niță
Distribuția:
Josepha / Silvia-Alice Niță
Leopold / Florin Bobei
Otilia / Ana Băcanu – debut
Siedler / Valentin Vasopol
Clara / Valeria Drăguș – debut
Sigismund / Mihail Anton
Prof. Hintzelmann / Ovidiu Ghioc
Gieseke / Paul Buța
Pădurarul / Alin Munteanu – debut
Chelnerul / Costel Donose
Mireasa / Elisabeta Romila
Mirele / Sebastian Băncilă
Orchestra, corul și baletul Teatrului
Scenografia:
Arh. Cătălin Arbore
Coregrafia:
Francisc Valkay
Dirijor cor:
Daniel Nistor
Asistent regie:
Adrian Mărginean
Asistent coregrafie:
Gabriela Gegea
Pregătirea muzicală:
Tatiana Zaharova-Ionașcu
Regia tehnică:
Tanța Micu
Sufleor:
Claudia Colceriu
Readucem pe scena gălăţeană unul dintre cele mai spumoase spectacole de operetă, un titlu prezent pe afişele tuturor teatrelor muzicale mari din lume: “La Calul bălan”. Evocând un peisaj idilic şi o frumoasă poveste de iubire cu accente comice, muzica lui Ralph Benatzky cucereşte şi astăzi, după aproape nouă decenii inimile spectatorilor de pretutindeni.
Pe scena liricului nostru, opereta “La Calul bălan” este unul dintre cele mai longevive titluri, graţie concepţiei regizorale ce aparţiene doamnei Migry Avram Nicolau, coregrafiei antrenante şi dinamice, cu scene ample de ansamblu semnată de Francisc Valkay şi scenografiei colorate gândită în tonuri comice de arh. Cătălin I. Arbore.
La reluarea din 2006 am avut plăcerea să colaborez direct cu regizoarea Migry Avram Nicolau, o doamnă de poveste a artei teatrale româneşti, de la care am învăţat că fără o temeinică cunoaştere a secretelor tehnicilor actoriceşti nu poţi da viaţă unui personaj real pe scenă.
Astăzi, povestea romantică de dragoste dintre chelnerul şef şi frumoasa şi temperamentala hangiţă, va prinde viaţă datorită unor tineri interpreţi ai teatrului nostru, pe care cu siguranţă îi veţi aprecia.
Aşadar “Bine aţi venit, “La Calul bălan!” pentru o “vacanţă” de neuitat în lumea veselă a operetei.
dr. Teodor Niţă (Director general)
OPERETA este marea mea pasiune; OPERETA adevărată (fără adaosuri sau ştersături politice şi fără false pudori). “La calul bălan” are, după părerea noastră, toate virtuţile adevăratei OPERETE.
La OPERETĂ se cere:
- Muzică bună, melodioasă, pe care publicul s-o fredoneze la ieşirea din sală de spectacol. Marele melodist care a fost Ralph Benatzky, compozitor de prestigiu, în plină glorie europeană, a închis, fără urmă de orgoliu pentru binele spectatorului, câteva şlagăre scrise de Robert Gilbert, Eduard Kunneke sau Robert Stolz. Şlagăre pe care a ştiut să le integreze în lucrarea de bază asigurând unitatea şi dramaturgia muzicală întregii partituri.
- Un libret alert, amuzant, lipsit de vulgaritate; personajele fiind oameni adevăraţi care au existat şi vor exista întotdeauna.
- Ansamblul să fie tânăr (biologic şi sufleteşte). Asta se observă şi cu ochiul liber.
- Baletul sa fie « plin de draci » (sub conducerea lui Francisc Valkay nici nu se putea altfel).
- În sfârşit, interpreţii să aibă har şi farmec, să cânte, să danseze şi să rostească replicile ca nişte adevăraţi actori totali. I-am găsit la Teatrul Muzical şi le mulţumesc că există.
- Opereta “La calul bălan” s-a jucat prima oară la Berlin şi a fost considerată o adevărată revoluţie a genului. S-ar putea spune că odată cu ea a început opereta modernă.
Apoi a urmat marele succes de la Viena având în distribuţie cei mai mari actori ai timpului (H.Moser sau Paul Horbilek). Totul a culminat cu triumful de la Paris, unde s-a jucat patru ani în şir, cu casa închisă (10 spectacole pe săptămână).
În ţară, opereta “La calul balan” s-a jucat la Teatrul “Cărăbuş”, unde marele Constantin Tănase i-a asigurat o montare fastuoasă. Mai târziu, s-a montat la Teatrul de Operetă din Bucureşti şi în ultimii ani la Craiova, Timişoara şi Galaţi.
Doresc ca spectacolul de la Galaţi să fie deconectant, să fie plin de vervă şi tineresc, să domnească farmecul interpreţilor, prospeţimea ansamblului, vioiciunea baletului şi măiestria orchestrei.
O replica din proză sună aşa: “La noi La calul bălan, toată lumea trebuie să fie veselă”!
Asta şi doresc. Toata lumea, public şi interpreţi, să fie veselă şi timp de două ore să se simtă în adevărata lume a OPERETEI.
Petrecere frumoasă şi … Fiţi bineveniţi “La Calul bălan”
Migry Avram Nicolau (Regizor artistic)
Subiectul
În minunatul peisaj al Tirolului, important punct turistic, se află confortabilul şi veselul han “La Calul Bălan”, patronat de simpatica, dar foarte energica văduvă Josepha Vogelhuber.
În administrarea hanului, priceperea şi hărnicia lui Leopold fac minuni. Abilul chelner era angajat după ce alţi cinci fuseseră concediaţi pentru o vină “gravă”: s-au lăsat copleşiţi de farmecul patroanei lor! Acesta, cu discreţie, îi trimite Josephei minunaţi trandafiri, “cercetaşi” ai dragostei, pe care ea îi poartă în corsajul rochiei. Parfumul lor îi sugerează însă cochetei hangiţe chipul tânărului avocat Siedler, un vechi client al hanului.
Aerul curat al munţilor şi strălucirea peisajelor atrag o sumedenie de vizitatori, printre ei aflându-se fabricantul Gieseke (firma “Jupiter”) din Berlin, însoţit de fiica sa Otilia, “frumosul“ Sigismund, fiul fabricantului Schulzheimer (firma “Apollo”), adversarul lui Siedler, profesorul Hintzelman şi ingenua sa fiică, Klärchen.
Atmosfera devine, în aceste condiţii, tot mai insuportabilă pentru îndrăgostitul Leopold, ceea ce îl determină să i se confeseze Josephei. Este concediat imediat. Acest lucru nu va rezolva situaţiile, ci dimpotrivă. Gieseke este nemulţumit de cameră şi de meniu, Siedler îi face curte Otiliei, Sigisimund “călătoreşte” prin lungi tunele cu micuţa Klara… Colac peste pupăză, se anunţă şi vizita prinţului. Josepha este disperată. Fără să vrea, gândul o duce la Leopold, care le-ar fi rezolvat pe toate.
Dar… se întoarce oare?
RALPH BENATZKY
Ralph Benatzky a fost un compozitor austriac de origine cehă, care a trăit între anii 1887 şi 1957, excelând în muzica pentru spectacole de revistă şi cabaret. Primele noţiuni muzicale le-a primit de la tatăl său, dirijor de orchestră, studiind apoi la Praga şi München, unde îşi începe activitatea muzicală în calitate de capelmaistru la Teatrul Mic.
În anul 1914 ajunge la Viena, unde conduce un cabaret, scriind numeroase operete şi comedii muzicale ale căror cuplete şi melodii au devenit adevărate şlagăre ale vremii. După câţiva ani pleacă la Berlin, unde continuă să compună operete fără a obţine succesul mult dorit, deşi, se bucură de sprijinul interpreţilor vremii cum ar fi celebrul tenor Richard Tauber, interpretul preferat şi prietenul lui Franz Lehàr. Treptat se orientează către spectacolul de revistă devenind în scurt cel mai solicitat compozitor al spectacolelor de la Groses Schauspielhaus, un teatru celebru prin arhitectura sa expresionistă. În 1930 realizează cel mai mare succes al său, opereta La calul bălan, care s-a jucat, după premiera de la Berlin, în mii de reprezentaţii în toate oraşele Europei. De fapt, aceasta este singura lucrare care a reuşit să se menţină în repertoriul marilor teatre din Europa şi America, fiind denumită, la vremea apariţiei, un „uriaş singspiel – revistă – operetă – potpuriu”.
Ca majoritatea compozitorilor vremii, Ralph Benatzky a încheiat contracte cu Hollywood-ul, muzica sa fiind apreciată peste ocean. Moare la vârsta de 70 de ani lăsând posterităţii alături de creaţia sa muzicală şi un roman cu caracter autobiografic „In Dur und Moll” (În major şi minor).