Adriana Lecouvreur

Adriana Lecouvreur sau jocul celebrității și al dezamăgirii

Adriana Lecouvreur este una dintre cele mai romantice opere din întreaga literatură a acestui gen muzical, cu toate că a fost compusă la începutul secolului XX. Asemenea unei alte mari artiste – Floria Tosca – Adriana Lecouvreur cunoaște ce înseamnă culmea gloriei, dar și profunda dramă personală. Spre deosebire de Floria Tosca, inspirată, după cum susțin unii specialiști, din puternica personalitate a actriței Sarah Bernhardt, Adriana Lecouvreur a fost în realitate una dintre cele mai mari și mai adulate actrițe de la Comedia Franceză. Ca și Sarah Bernhardt, Adriana Lecouvreur a dorit să aducă pe scenă, prin măiestria recitării sale, adevărul artistic. Și aceasta cu aproape două secole mai devreme! Comedia Franceza a fost și a rămas un templu al artei, al teatrului, al tragediei și comediei. Cine pășește în acest templu este impresionat de forța și măreția coloanelor, de multitudinea busturilor marilor personalități care au contribuit la menținerea acestui nume și acestui edificiu grandios în care TOTUL INSPIRĂ TEATRU, HAR SI DARUIRE. Din acest motiv și din aceste simțăminte personale pe care le-am trăit pășind în Comedia Franceză, am imaginat gândul scenografic și am conceput această montare a operei Adriana Lecouvreur pe scena gălățeană. Două măști dominatoare – devenite simbol al artei teatrale – cuprind în interiorul lor viața acestei mari artiste. Coloanele demne, puternice, ca și credința Adrianei Lecouvreur în profesia sa, capătă diverse contururi ale destinului său tragic, până în final, când marea artistă, identificându-se cu Melpomena, zeița tragediei, devine o cariatidă, parte din acest templu al teatrului. Dragostea, dezămagirea, gelozia, ura, fățărnicia, pasiunea oarbă cu care femeia Adriana s-a întâlnit în existența sa scurtă dar atât de intensă, rămân în urmă. Ceea ce contează la ultima sa suflare este NEMURIREA TEATRULUI.

Anda Tabacaru
Regizor artistic