Liliacul

Acţiunea se petrece în ultima zi a anului 1870 şi în noaptea de revelion 1870-1871, în castelul austriac Weinberg.

Actul I

În casa familiei Eisenstein se întâlnesc câteva din personajele principale. Dr. Falke, prietenul domnului Gabriel Eisenstein, pune la cale o farsă, pentru a se răzbuna pe Gabriel, pentru o poveste mai veche, când acesta, după un bal mascat, l-a lăsat pe Falke beat într-o grădină publică, îmbrăcat în costum de liliac, spre batjocura mulţimii, motiv pentru care lui Falke i-a rămas porecla de „Dr. Liliac”. Ca urmare, face să parvină câte o invitaţie la balul Prinţului Orlovsky, lui Gabriel, soţiei acestuia, Rosalinda şi Adelei, nostima subretă a familiei, din partea surorii sale, balerina Ida. Dar, începând cu noaptea Anului Nou, Gabriel are de ispăşit o pedeapsă de pe urma unui proces de ultragiu, pierdut de bâlbâitul avocat Blind. Falke îl convinge însă să se îmbrace elegant, pentru întâlnirea cu „şoriceii” (cum numea Gabriel, cândva, balerinele), de la puşcărie, de fapt de la balul prinţului. Adela, la rându-i, după câteva minciuni, nu tocmai bine ticluite, reuşeşte să plece la bal, mai ales că, Rosalinda trebuia să rămână singură, pentru a face faţă insistenţelor lui Alfred, un prieten mai vechi. După plecarea zgomotoasă a lui Gabriel, cu toate încercările Rosalindei de a nu-l primi, Alfred pătrunde în salon şi se instalează ca stăpân al casei. Când vine Frank, directorul închisorii, să-l ia pe Gabriel pentru ispăşirea pedepsei, confuzia este creată: Alfred trece drept Gabriel şi este de acord, pentru a salva reputaţia Rosalindei, să meargă la puşcărie. Rosalinda, la rându-i, găseşte invitaţia la balul lui Orlovsky, lăsată de Dr. Falke. Hotărârea este luată: va merge la bal, cum i se sugerează în scrisoare, pentru a vedea unde-şi petrece Gabriel prima noapte de arest.

Actul II.

La balul Prinţului Orlovsky, în noaptea de revelion, încep să apară personajele din farsa organizată de Falke, care-l asigură pe prinţ că se va distra copios. Adela, îmbrăcată cu rochia stăpânei, află de la sora ei Ida că nu aceasta a invitat-o la bal. Eisenstein, prezentat ca Marchiz de Renard, trebuie să facă faţă numeroaselor pahare oferite de prinţ. O recunoaşte pe Adela, dar Falke încearcă să-l convingă că aceasta este domnişoara Olga. Frank, directorul închisorii, este prezentat drept contele Chagrin. La petrecere apare şi Rosalinda, mascată în prinţesă maghiară. Eisenstein încearcă asupra ei efectul „ceasornicului”, cu care a cucerit atâtea femei. Rosalinda îi reţine ceasul, din dorinţa de a avea argumente împotriva lui Gabriel, pe care l-a recunoscut. În zori, directorul închisorii, Frank dar şi Gabriel, îşi reamintesc că trebuie să se prezinte, fiecare pentru alt motiv, la puşcărie.

Actul III.

Ultimul act se petrece la puşcărie, unde facem cunoştinţă cu un personaj plin de culoare, Frosch, gardianul-şef, care repetă în replicile sale „Veselă puşcărie, domnule !”. Alfred este amuzat de postura sa de arestat. La închisoare sosesc, pe rând, Frank, directorul, apoi Adela şi Ida, care-i mărturisesc adevărul precum că Adela nu este artistă, dar e plină de talent. Apare şi Eisenstein, despre care Frank află că nu este Marchizul de Renard. Surprizele continuă: Gabriel, la rându-i află cine a fost arestat în locul său şi îl întâlneşte pe avocatul Blind, chemat de Alfred. Doreşte să se răzbune pentru infidelitatea Rosalindei, dându-se drept Blind. Însă mare îi este surpriza când prinţesa maghiară, pe care a curtat-o toată noaptea, la balul Prinţului Orlovsky îşi dă masca jos: este soţia sa. Dar totul e bine când se termină cu bine: cei doi soţi se împacă, iar prinţul Orlovsky îi promite Adelei că va ajunge artistă. „Vesela puşcărie”, în care se bea şampanie şi toata lumea cântă !