Dirijor:
EUGEN DAN DRĂGOI
Regia:
Teodor Niță
Decoruri:
Andreea Săndulescu
Distribuția:
Higgins / Teodor Niță
Eliza Doolittle / Silvia Alice Niță
Pickering / Dominic Cristea
Doolittle / Dan Popescu (Opera Brașov)
Freddy / Tudorel State
D-na Pearce / Viorica Mărăndici
D-na Higgins / Florina Nistor
Jamie, Omul din Hoston / Ionuț Popa
Harry / Adrian Țurcanu
D-na Eynsford Hill / Adina Gurenciuc
D-na Hopkins / Maria Macovei
George, cârciumarul / Elvis Butunoi
D-na Baxigton / Maria Orzan
Orchestra, corul și baletul teatrului
Costume:
Ghe. Codrea și Andreea Săndulescu
Coregrafia:
Constantin Floriean
Dirijor cor:
Daniel Nistor
Asistent regie:
Adrian Mărginean
Asistent coregrafie:
Gabriela Gegea
Pregătirea muzicală:
Tatiana Ionașcu
Regia tehnică:
Tanța Micu
Sufleor:
Claudia Colceriu
My fair lady transpune fidel în teatrul muzical Pygmalion-ul lui Shaw, nu numai păstrând nealterate acţiunea anecdotică şi personajele, dar reproduce scene întregi, replică cu replică, din lucrarea originală. Exceptând textele muzicale, circa jumătate din musical-ul My fair lady este reprodus întocmai din comedia lui G.B. Shaw.
Semnificativ este faptul că opereta, care reclamă prin însăşi esenţa ei finaluri clare (happy-end), în My fair lady finalul rămâne sub semnul întrebării, Bernard Shaw lasă spectatorului sarcina de a-şi alcătui o încheiere după propria lui preferinţă ori judecată logică. Personajele sunt deosebit de simpatice şi apropiate, pline de contradicţii, dar nu convenţionale. Povestea transfigurării Elizei este destul de obişnuită, a dărâmat închipuitele bariere existente între reprezentanţii diferitelor clase sociale. Tema devenirii omului, lupta cu el însuşi, cu urcuşurile și căderile sale sunt temele din My fair lady, care a văzut lumina rampei în 1956 pe Broadway, iar în România în 1968.
Cuvântul, muzica, dansul şi nu în ultimul rând culoarea, spaţiile şi costumele sunt elementele esenţiale care constituie forţa acestui spectacol.
Sala de spectacole a teatrului